barcană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BARCÁNĂ, barcane, s. f. Dună de nisip în formă de potcoavă sau de semilună, cu convexitatea în partea de unde bate vântul. – Din
fr. barkhane.barcană (Dicționar de neologisme, 1986)BARCÁNĂ s.f. Dună de nisip în formă de semilună, cu convexitatea în bătaia vântului. [< fr.
barkhane].
barcană (Marele dicționar de neologisme, 2000)BARCÁNĂ s. f. dună mobilă de nisip, în formă de semilună, perpendiculară pe direcția vântului, în deșerturi. (< fr.
barkhane)
barcană (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BARCÁNĂ (‹
fr.)
s. f. Dună caracteristică periferiei deșerturilor, în formă de potcoavă asimetrică cu convexitatea orientată perpendicular pe direcția vîntului, cu o înălțime medie de 15-20 m și o lungime de 200-800
m.barcană (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BARCÁNĂ, barcane, s. f. Dună de nisip în formă de semilună cu convexitatea în bătaia vântului. –
Fr. barkhane.barcană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)barcánă s. f.,
g.-d. art. barcánei; pl. barcánebarcană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BARCÁNĂ, barcane, s. f. Dună de nisip în formă de potcoavă sau de semilună, cu convexitatea orientată perpendicular pe direcția vântului. — Din
fr. barkhane.