barbituric - explicat in DEX

barbituric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BARBITÚRIC, -Ă, barbiturici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. (În sintagma) Acid barbituric = substanță sintetică rezultată prin condensarea ureei, care stă la baza multor medicamente sedative, hipnotice, anestezice etc. 2. Adj., s. n. (Substanță, medicament) care are o acțiune calmantă, sedativă, anticonvulsivă, anestezică. – Din fr. barbiturique.

barbituric (Dicționar de neologisme, 1986)
BARBITÚRIC adj.m. Acid barbituric = substanță sintetică obținută prin condensarea ureii. // s.n. Medicament cu acțiune calmantă asupra sistemului nervos central, derivat din acest acid. [< fr. barbiturique].

barbituric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BARBITÚRIC I. adj. acid ~ = substanță sintetică obținută prin condensarea ureii. II. adj., s. n. (medicament) hipnotic, sedativ sau narcotic, din acest acid. (< fr. barbiturique)

barbituric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
barbitúric¹ adj. m., pl. barbitúrici; f. barbitúrică, pl. barbitúrice

barbituric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
barbitúric² s. n., pl. barbitúrice

barbituric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BARBITÚRIC, -Ă, barbiturici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. (În sintagma) Acid barbituric = substanță sintetică rezultată prin condensarea ureei, care stă la baza multor medicamente sedative, hipnotice, anestezice etc. 2. S. n. (La pl.) Clasă de medicamente cu acțiune calmantă, sedativă, anticonvulsivă, anestezică. — Din fr. barbiturique.