barbarie - explicat in DEX

barbarie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BARBARÍE, barbarii, s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală. 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Din fr. babarie, lat. barbaria.

barbarie (Dicționar de neologisme, 1986)
BARBARÍE s.f. 1. Stadiu de civilizație înapoiată în care se află un popor, un grup, un om etc.; înapoiere, sălbăticie. 2. Lipsă de respect pentru cultură și civilizație; faptă, atitudine în care se reflectă o asemenea concepție; sălbăticie, grozăvie, cruzime, neomenie. [Gen. -iei. / cf. lat. barbaria, fr. barbarie].

barbarie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BARBARÍE s. f. 1. stadiu de civilizație înapoiată în care se află un popor, un grup, un om. 2. lipsă de respect pentru cultură și civilizație; faptă, atitudine în care se reflectă o asemenea concepție; sălbăticie, cruzime, neomenie. (< fr. barbarie, lat. barbaria)

barbarie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BARBARÍE, barbarii, s. f. 1. Stare rudimentară de dezvoltare social-culturală în care se află un om sau un popor. 2. Concepție, atitudine, comportare a unui om sau a unui popor, dovedind lipsă de respect față de cultură și civilizație; (concr.) faptă dovedind o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Fr. babarie (lat. lit. barbaria).

barbarie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*barbaríe f. (d. barbar saŭ fr. barbarie). Necivilizațiune. Fig. Cruzime, neomenie. – Vechĭ azĭ pop., varvarie (d. varvar). La Beld. (1117) varvarlîc (cu sufixu turc. -lîc) n., pl. urĭ.

barbarie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
barbaríe s. f., art. barbaría, g.-d. art. barbaríei; (fapte) pl. barbaríi, art. barbaríile

barbarie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
barbarie f. 1. starea omului barbar; 2. cruzime, neomenie.

barbarie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BARBARÍE, (2) barbarii, s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală. 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. — Din fr. barbarie, lat. barbaria.