baraj - explicat in DEX

baraj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BARÁJ, baraje, s. n. 1. Construcție care oprește cursul unui râu spre a ridica nivelul apei în amonte, a crea o rezervă de apă, o cădere de apă pentru hidrocentrale etc.; stăvilar, zăgaz. 2. (Mil.) Lucrare de fortificație făcută spre a opri înaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie)= trageri de artilerie pentru oprirea înaintării inamicului. Foc de baraj= tragere calculată spre a acoperi cu o ploaie de proiectile o suprafață de teren, care să devină astfel inaccesibilă inamicului. ♦ Ceea ce constituie o piedică (în drum). 3. Întrecere suplimentară între mai mulți concurenți sau între mai multe echipe care au obținut același număr de puncte, pentru a se putea departaja într-un clasament oficial.4. (Psih.; în sintagma) Baraj psihic = simptom al schizofreniei care constă în oprirea bruscă și nemotivată a unui act (4). – Din fr. barrage.

baraj (Dicționar de neologisme, 1986)
BARÁJ s.n. 1. Obstacol artificial ridicat pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz. ♦ Lucrare provizorie într-un puț de mină, care oprește pătrunderea apelor în timpul săpării acestuia. 2. Piedică; barieră. ♦ Lucrare de fortificație care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcții. 3. Foc dens și rapid de artilerie sau de arme automate, care are drept scop să oprească atacul inamicului. 4. (Sport) Întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sau concurenți aflați la egalitate într-o categorie superioară sau pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament. [Pl. -je, -juri. / < fr. barrage].

baraj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BARÁJ s. n. 1. construcție hidrotehnică așezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz. 2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulația rutieră etc. 3. piedică; barieră. 4. lucrare de fortificație care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcții. 5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului. 6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenți aflați la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament. 7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în șirul ideilor, în exprimarea lor. (< fr. barrage)

baraj (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BARÁJ (‹ fr.) s. n. 1. Obstacol transversal pe firul unei văi, natural (de alunecare, prăbușire, vulcanic, morenaic, glaciar) sau antropic (din lemn, zid, beton etc.) 2. Contrucție hidrotehnică, așezată transversal în albia unui curs de apă, pentru ridicarea nivelului apei în amonte și crearea unui lac de acumulare. Cele mai înalte b.: Rogunsk și Nurek (C.S.I., 325 m și respectiv 317), Grande Dixence (Elveția, 285 m), Vaiont (Italia, 262 m), Oroville (S.U.A., 230 m); în România, b. de la Bicaz, pe Bistrița (127 m), de la Vidraru, pe Argeș (167 m), b. Gura Apelor de pe Rîul Mare al hidrocentralei Brazi (174 m). Sin. stăvilar, zăgaz. 3. Lucrare executată în mină din scînduri sau din pînză cauciucată, pentru reducerea curentului de aeraj în vederea stingerii incendiilor subterane. 4. Piedică, barieră. 5. (MILIT.) Lucrare genistică constituind un obstacol în înaintarea inamicului (b. antitanc, b. contra infanteriei). Se realizează: b. explozive (cîmpuri de mine), b. neexplozive (șanțuri, escarpe etc.), b. chimice (substanțe toxice de luptă). 6. Întrecere între doi sau mai mulți sportivi sau între două sau mai multe echipe, aflate la egalitate, pentru a se departaja într-un clasament oficial.

baraj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BARÁJ, baraje, s. n. 1. Obstacol construit de-a curmezișul albiei unei ape pentru a-i opri complet curgerea, în scopul ridicării nivelului în amonte; stăvilar, zăgaz. ♦ Lucrare provizorie într-un puț de mină în timpul săpării acestuia, pentru a opri pătrunderea apelor care vin de sus sau care izvorăsc din fund. 2. Piedică, barieră; (Mil.) lucrare realizată prin săpături, așezare de mine etc., cu scopul de a opri înaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie) = tir susținut de artilerie, pentru oprirea înaintării inamicului. – Fr. barrage.

baraj (Dicționaru limbii românești, 1939)
*baráj n., pl. e (fr. barrage). Zăpor, barieră ridicată pe un drum și maĭ ales într’un rîŭ navigabil (cum ar fi sloiurile grămădite și oprite undeva).

baraj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
baráj s. n., pl. baráje

baraj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BARÁJ, baraje, s. n. 1. Construcție hidrotehnică, așezată transversal în albia unui curs de apă, pentru ridicarea nivelului apei în amonte și crearea unui lac de acumulare; stăvilar, zăgaz. 2. (Mil.) Lucrare de fortificație făcută pentru a opri înaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie) = tir de artilerie pentru oprirea înaintării inamicului. Foc de baraj = tragere care acoperă cu o ploaie de proiectile o suprafață de teren, pentru a deveni astfel inaccesibilă inamicului. ♦ Ceea ce constituie o piedică (în drum). 3. Întrecere suplimentară între mai mulți concurenți sau între mai multe echipe aflate la egalitate, pentru a se putea departaja într-un clasament oficial. 4. (În sintagma) Baraj psihic = simptom al schizofreniei care constă în oprirea bruscă și nemotivată a unui act (4). — Din fr. barrage.