baragladină - explicat in DEX

baragladină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BARAGLÁDINĂ, baragladine, s. f. (Depr.) Țigan. – Et. nec.

baragladină (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
baragladină, baragladine s. f. țigancă

baragladină (Dicționaru limbii românești, 1939)
baragládină f., pl. e (cp. cu Baroĭ, Țigan, și vsl. gladenŭ, flămînd). Epitet ironic unui Țigan orĭ uneĭ Țigance.

baragladină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BARAGLÁDINĂ, bargladine, s. f. (Depr.) Țigan. – Et. nec.

baragladină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
baragládină (pop.) (-ra-gla-) s. f., g.-d. art. baragládinei; pl. baragládine

baragladină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BARAGLÁDINĂ, baragladine, s. f. (Depr.) Țigan. — Et. nec.

baraglàdină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
baraglàdină m. porecla țiganului sau a țigăncei: am închis baragladina AL. [Compus dintr´un primitiv bară, țigan (cf. baraon) și din finalul sinonimului ciorânglav].