baniță - explicat in DEX

baniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÁNIȚĂ, banițe, s. f. Unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă (1). ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din bg. banica.

baniță
BÁNIȚĂ, banițe, s. f. (Reg.) Coș împletit din nuiele, cu două torți, în care se strâng cartofii sau știuletii de porumb. Coșarcă, paner. (Atestare în Adjudeni, jud. Neamț.)

baniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
baníță (bánițe), s. f. – Unitate veche de măsură de capacitate pentru cereale, de valoare diferită după epoci și regiuni, dar în general egală cu 20 ocale (adică 0,215 hl în Mold., 0,339 hl în Munt.). De la introducerea sistemului metric, se numește de obicei astfel măsura de 20 litri, pentru cereale. Sl. banja „baie, vas rotund”, cu dim. banica, de unde bg. banica „vas, vapor” (Cihac; DAR). Semantismul rom., care nu apare în sl., se explică prin forma curentă a vasului care servește ca măsură.

baniță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÁNIȚĂ, banițe, s. f. Unitate de măsură de capacitate, pentru cereale, egală cu circa douăzeci de ocale. ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. ♦ Conținutul unui asemenea vas. – Comp. bg. banica.

baniță (Dicționaru limbii românești, 1939)
bániță f., pl. e și bănițĭ (bg. banica, sîrb. banjica, lighean, d. banja, baĭe). O veche măsură de capacitate p. sólide (numită și demerlie și stamboală). V. chilă, decalitru.

baniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bániță s. f., g.-d. art. bániței; pl. bánițe

baniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
baniță f. măsură veche de capacitate pentru lucruri uscate: făină, grâu, orz, etc. (40 oca sau 67¹93). [Rut. BANIȚÁ, cadă, de unde vas pântecos în formă de cadă].

baniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÁNIȚĂ, banițe, s. f. Veche unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă (1) ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. — Din bg. banica.