baniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁNIȚĂ, banițe, s. f. Unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă (
1). ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din
bg. banica.