bang (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BANG interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopot sau alt sunet metalic; dang, balang. – Onomatopee.
bang (Marele dicționar de neologisme, 2000)BANG s. n. zgomot violent produs de un avion care depășește viteza sonică. (< fr., engl.
bang)
bang (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BANG interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopot. – Onomatopee.
bang (Dicționaru limbii românești, 1939)bang și
dang, interj. care arată sunetu unuĭ clopot mare tras maĭ rar (tot așa și ung.
kong-bong. V. și
balang).
bang (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bang1 interj.bang (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bang2 s. n.bang (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BANG interj.,
s. n. 1. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopot sau alt sunet metalic; dang, balang.
2. S. n. Sunetul astfel produs. — Onomatopee.