bandură - explicat in DEX

bandură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BANDÚRĂ¹, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. – Et. nec.

bandură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BANDÚRĂ², banduri, s. f. Instrument muzical popular ucrainean ca o chitară cu gâtul scurt, prevăzut cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura.

bandură (Dicționar de neologisme, 1986)
BANDÚRĂ s.f. Instrument muzical ucrainean de formă ovală, cu o tastieră scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. [< rus. bandur].

bandură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BANDÚRĂ s. f. instrument muzical ucrainean cu coarde ciupite, în formă ovală, și cu o tastieră scurtă. (< rus., ucr. bandura)

bandură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BANDÚRĂ¹, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră.

bandură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BANDÚRĂ², banduri, s. f. Instrument muzical ucrainean cu 8 până la 24 de coarde. – Ucr. bandura.

bandură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bándură¹ (cârpă, curvă) (reg.) s. f., g.-d. art. bándurei; pl. bándure

bandură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bandúră² (instrument muzical) (rar) s. f., g.-d. art. bandúrii; pl. bandúri

bandură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BANDÚRĂ¹, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. — Et. nec.

bandură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BANDÚRĂ², banduri, s. f. (Rar) Instrument muzical popular ucrainean cu o tastieră (2) scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. — Din ucr. bandura.