bandurist - explicat in DEX

bandurist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BANDURÍST, -Ă, banduriști, -ste, s. m. și f. Cântăreț din bandură²; bandurar. – Bandură + suf. -ist.

bandurist (Dicționar de neologisme, 1986)
BANDURÍST, -Ă s.m. și f. Cântăreț la bandură. [< rus. bandurist].

bandurist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BANDURÍST, -Ă s. m. f. cântăreț la bandură. (< rus. bandurist)

bandurist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
banduríst (rar) s. m., pl. banduríști

bandurist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BANDURÍST, -Ă, banduriști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Cântăreț din bandură²; bandurar. — Bandură + suf. -ist.