banan - explicat in DEX

banan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BANÁN, banani, s. m. Plantă tropicală arborescentă cu frunze late și lungi, cu fructe comestibile care cresc în ciorchini mari; bananier (1) (Musa paradisiaca). – Din banană (derivat regresiv).

banan (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BANÁN I. s. m. Bananier. II. adj. inv., s. n. (De) culoare roz-galben, ca banana. (< it. banano)

banan (Dicționar de neologisme, 1986)
BANÁN s.m. (Bot.) Plantă tropicală arborescentă cu frunze late și lunguiețe, ale cărei fructe cresc în ciorchine; bananier. [< banană, cf. it. banano].

banan (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BANÁN I. s. m. bananier. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roz-galben, ca banana. (< it. banano)

banan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BANÁN, banani, s. m. Plantă tropicală cu aspect arborescent, cu foi late și lungi în mijlocul cărora cresc, în mănunchiuri, fructe comestibile (Musa paradisiaca și sapientium). – Din banană.

banan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
banán (copac) (rar) s. m., pl. banáni

banan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
banan m. arbore, originar din India, ale cărui fructe înlocuiesc grâul în țările tropicale; din trunchiul său se fac stofe și hârtie (Musa paradisiaca).

banan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BANÁN, banani, s. m. Bananier (1). — Din banană (derivat regresiv).