banal - explicat in DEX

banal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BANÁL, -Ă, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.

banal (Dicționar de neologisme, 1986)
BANÁL, -Ă adj. Neoriginal; obișnuit, comun. [< fr. banal].

banal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BANÁL, -Ă adj. lipsit de originalitate; obișnuit, comun. (< fr. banal)

banal (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BANÁL, -Ă, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate; comun. – Fr. banal.

banal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*banál, -ă adj. (fr. banal, d. ban, publicațiune, proclamațiune, convocare, rudă cu rom. ban). Comun, obișnuit, fără originalitate: laude banale, a spune lucruri banale. Adv. În mod banal.

banal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
banál¹ adj. m., pl. banáli; f. banálă, pl. banále

banal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
banál² s. n.

banal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
banal a. care e pentru ori și cine: comun, trivial.

banal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BANÁL, -Ă, banali, -e, adj., s. n. (Lucru, fenomen) lipsit de originalitate; obișnuit, comun. — Din fr. banal.