bană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁNĂ, bane, s. f. Bucată de lemn, plută etc., folosită de pescari pentru a marca locul unde au pus carmacele. –
Et. nec.bană (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÁNĂ, bane, s. f. Semn făcut din plută, tinichea etc. cu care pescarii marchează locul unde au pus carmacele.
bană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bánă (semn pescăresc)
s. f.,
g.-d. art. bánei; pl. bánebană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÁNĂ, bane, s. f. Bucată de lemn, de plută etc., folosită de pescari pentru a marca locul unde au pus carmacele. —
Et. nec.