balsam - explicat in DEX

balsam (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Suc gros și parfumat extras din rășini sau din alte substanțe vegetale, folosit ca preparat aromat și curativ. ♦ Fig. Miros foarte plăcut. ♦ Substanță aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. – Din it. balsamo, lat. balsamum.

balsam (Dicționar de neologisme, 1986)
BALSÁM s.n. 1. Rășină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie ca preparat aromat și curativ. ◊ (Fig.) Miros foarte plăcut, pătrunzător. 2. (Fig.) Alinare, consolare. [Pl. -muri, -me. / < it. balsamo, cf. lat. balsamum].

balsam (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bálsám (balsámuri), s. n. – Suc gros folosit ca preparat aromat și curativ. – Mr. balsam. Lat. balsamum, care a putut intra în rom. pe mai multe căi: mai probabil, prin folosirea cuvîntului în farmacia veche. Apare din sec. XVII, uneori sub forma valsam ‹ ngr. μπάλσαμον, cf. ngr. βάλσμον, tc. balsam, alb. balsam,, bg. balsam,, și de asemenea germ. Balsam, it. balsamo. Accentul în rom. este indiferent. Der. bălsăma, vb. (a îmbălsăma, a parfuma); bălsămi, vb. (înv.; a parfuma); balsamic, adj. (parfumat, aromat); îmbălsăma, vb. (a înmiresma, a parfuma; a impregna un cadavru cu anumite substanțe chimice); a îmbălsămi, vb. (a parfuma).

balsam (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BALSÁM s. n. 1. rășină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie. ◊ (fig.) miros foarte plăcut, pătrunzător. 2. (fig.) alinare, consolare. (< it. balsamo, lat. balsamum)

balsam (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Suc gros și parfumat extras din rășini sau din alte substanțe vegetale și care este folosit în farmacie ca preparat aromat și curativ. ♦ Fig. Miros foarte plăcut, pătrunzător. ♦ Substanță aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. [Acc. și: bálsam] – It. balsamo (lat. lit. balsamum).

balsam (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bálsam n., pl. e saŭ urĭ (lat. bálsamum, vgr. bálsamon, d. fenicianu baál-šamen, regele uleĭurilor). O rășină mirositoare care curge din uniĭ copacĭ. Medicament balsamic. Fig. Consolațiune: această știre ĭ-a fost un balsam. Med. Balsam potolitor, infuziune de plante narcotice în unt-de-lemn, întrebuințată la frecăturĭ. Și -ám.

balsam (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
balsám s. n., pl. balsámuri

balsam (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
balsam n. 1. rășină mirositoare ce curge din unele vegetale, cu miros plăcut și cu putere vindecătoare; 2. fig. alinare, mângăiere: balsamul durerilor.

balsam (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Esență puternic parfumată extrasă din rășini sau din alte substanțe vegetale, folosită în medicină, pictură, parfumerie etc. ♦ Fig. Miros foarte plăcut. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. — Din it. balsamo, lat. balsamum.