balonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BALONÁRE, balonări, s. f. Faptul de
a (se) balona. ♦ (
Med.) Meteorism. –
V. balona.balonare (Dicționar de neologisme, 1986)BALONÁRE s.f. Acțiunea de a (se) balona și rezultatul ei; balonament. ♦ Meteorism. [<
balona].
balonare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BALONÁRE, balonări, s. f. Faptul de
a se balona.balonare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)balonáre s. f.,
g.-d. art. balonắrii; pl. balonắribalonare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BALONÁRE, balonări, s. f. Faptul de
a (se) balona. ♦
Med.) Meteorism. —
V. balona.