balon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BALÓN, baloane, s. n. 1. Aerostat alcătuit dintr-o învelitoare impermeabilă umplută cu un gaz mai ușor decât aerul, căruia i se poate atașa o nacelă. ◊
Expr. (
Fam.)
A lua (pe cineva)
în balon = a-și bate joc, a ironiza (pe cineva). ♦ Jucărie de cauciuc foarte subțire, mai ales în formă de sferă, umplută cu aer sau cu un gaz ușor. ♦ (Sport) Minge.
2. (În sintagma)
Balon de săpun = bășică suflată din clăbuci de săpun;
fig. vorbă goală, amăgitoare.
3. Vas sferic de sticlă, întrebuințat în laborator în anumite operații chimice. ♦ (În sintagma)
Balon de oxigen = rezervor de oxigen prevăzut cu un tub de aspirație și întrebuințat la reanimarea unui bolnav.
4. Balonzaid (
2). – Din
fr. ballon.balon (Dicționar de neologisme, 1986)BALÓN1 s.n. 1. Vehicul aerian constând dintr-un corp sferic, care se umple cu un gaz mai ușor decât aerul pentru a se menține în atmosferă. ◊ (
Fam.)
A lua (pe cineva)
în balon = a face glume pe seama cuiva. ♦ Bășică de cauciuc foarte subțire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii.
2. Vas, în general de formă sferică, folosit pentru anumite operații chimice. ◊
Balon de săpun = bășică suflată din clăbuci de săpun.
3. Minge (de fotbal, de baschet etc.). [Pl.
-oane. / < fr.
ballon].
balon (Dicționar de neologisme, 1986)BALÓN2 s.n. Balonzaid. [Pl.
-nuri. / <
balonzaid].
balon (Marele dicționar de neologisme, 2000)BALÓN1 s. n. 1. vehicul aerian dintr-un corp sferic umplut cu un gaz mai ușor decât aerul, la care este atașată o nacelă. ♦ (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a face glume pe seama cuiva. ◊ bășică de cauciuc foarte subțire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii. 2. minge (de fotbal, de baschet etc.). 3. (mar.) velă triunghiulară la ambarcațiile de regate. 4. înveliș transparent sau translucid, etanș, care închide corpul luminos al unei lămpi electrice, al unui tub electronic etc. 5. vas de formă sferică pentru anumite reacții chimice (de laborator). (< fr.
ballon)
balon (Marele dicționar de neologisme, 2000)BALÓN2 s. n. balonzaid. (< balon/zaid/)
balon (Dicționar de argou al limbii române, 2007)balon, baloane, s. n. 1. prezervativ.
2. (
la pl.) sâni mari.
3. (
tox.) prezervativ sau balon din plastic în care se vinde pe străzi heroina.
balon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BALÓN, baloane, s. n. 1. Aerostat alcătuit dintr-o învelitoare impermeabilă care se umple cu un gaz mai ușor decât aerul și căruia i se atașează o nacelă. ◊
Expr. (
Fam.)
A lua (pe cineva)
în balon = a-și bate joc de cineva. ♦ Obiect de cauciuc foarte subțire, de obicei sferic, umplut cu aer sau cu un gaz mai ușor, cu care se joacă copiii. ♦ (Sport) Minge.
2. (În
expr.)
Balon de săpun = bășică suflată din clăbuci de săpun.
3. Vas sferic de sticlă întrebuințat în anumite operații chimice. –
Fr. ballon.balon (Dicționaru limbii românești, 1939)*balón n., pl.
oane (fr.
ballon, d.
balle, minge. V.
bal 2). Beșică umplută cu aer orĭ cu alt gaz. Aerostat.
Fig. balon de încercare, experiență făcută ca să sondezĭ o afacere.
Chim. Vas de sticlă sferică.
balon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)balón s. n.,
pl. baloánebalon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)balon n.
1. bășică mare umplută cu gaz, mai ușor decât aerul, cu care se ridică în atmosferă:
problema direcțiunii baloanelor nu e încă pe deplin rezolvată; 2. bășică analoagă cu care se joacă copiii ca și cu o minge, sau ținând’o de o ață și lăsând’o să plutească în aer.