balneoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BALNEOTERAPÍE s. f. Tratarea bolilor prin întrebuințarea metodică a apelor termale sau minerale și a nămolurilor. [
Pr.: -
ne-o-] – Din
fr. balnéothérapie.balneoterapie (Dicționar de neologisme, 1986)BALNEOTERAPÍE s.f. Tratament de ape minerale și nămoluri care se aplică unor boli. [< fr.
balnéothérapie, cf. lat.
balneum – baie, gr.
therapeia – îngrijire].
balneoterapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BALNEOTERAPÍE s. f. tratament cu ape minerale și nă- moluri. (< fr.
balnéotherapie)
balneoterapie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BALNEOTERAPÍE s. f. Tratarea bolilor prin întrebuințarea metodică a apelor termale sau minerale și a nămolurilor. [
Pr.: -
ne-o-] –
Fr. balnéothérapie.balneoterapie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)balneoterapíe (-ne-o-) s. f.,
art. balneoterapía, g.-d. balneoterapíi, art. balneoterapíeibalneoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BALNEOTERAPÍE s. f. Tratament medical constând în folosirea acțiunii factorilor climaterici, a apelor termale sau reci, a nămolurilor etc. [
Pr.:
-ne-o-] — Din
fr. balnéothérapie.