balneologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BALNEOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază acțiunea profilactică și curativă a apelor termale sau minerale și a nămolurilor. [
Pr.: -
ne-o-] – Din
fr. balnéologie.balneologie (Dicționar de neologisme, 1986)BALNEOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul apelor minerale și al nămolurilor terapeutice, precum și cu studiul acțiunii lor curative. [Gen.
-iei. / < fr.
balnéologie, cf. lat.
balneum – baie, gr.
logos – studiu].
balneologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BALNEOLOGÍE s. f. disciplină care se ocupă cu studiul și aplicarea terapeutică a apelor minerale și a nămolurilor. (< germ.
Balneologie)
balneologie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BALNEOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază acțiunea profilactică și curativă a apelor termale sau minerale și a nămolurilor. [
Pr.: -
ne-o-] –
Fr. balnéologie.balneologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)balneologíe (-ne-o-) s. f.,
art. balneología, g.-d. balneologíi, art. balneologíeibalneologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BALNEOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază acțiunea profilactică și curativă a apelor termale sau minerale și a nămolurilor. [
Pr.:
-ne-o-] — Din
fr. balnéologie.