balivernă - explicat in DEX

balivernă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importantă sau născocită; palavră, vorbă de clacă. – Din fr. baliverne.

balivernă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BALIVÉRNĂ s. f. vorbă goală, lipsită de importanță sau nesocotită; palavră. (< fr. baliverne)

balivernă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă de clacă; palavră, născocire. – Fr. baliverne.

balivernă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
balivérnă s. f., g.-d. art. balivérnei; pl. balivérne

balivernă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importanță sau născocită; palavră, vorbă de clacă. — Din fr. baliverne.