balivernă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importantă sau născocită; palavră, vorbă de clacă. – Din
fr. baliverne.balivernă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BALIVÉRNĂ s. f. vorbă goală, lipsită de importanță sau nesocotită; palavră. (< fr.
baliverne)
balivernă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă de clacă; palavră, născocire. –
Fr. baliverne.balivernă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)balivérnă s. f.,
g.-d. art. balivérnei; pl. balivérnebalivernă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importanță sau născocită; palavră, vorbă de clacă. — Din
fr. baliverne.