baleiaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BALEIÁJ, baleiaje, s. n. Eliminarea forțată a gazelor de ardere din cilindrul unui motor cu ardere internă. [
Pr.:
-le-iaj] – Din
fr. balayage.baleiaj (Dicționar de neologisme, 1986)BALEIÁJ s.n. 1. (
Fiz.) Trecere a unui fascicul electronic pe suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic.
2. Îndepărtarea gazelor arse din cilindrul unei mașini cu ardere internă cu ajutorul unui curent de aer. [< fr.
balayage].
baleiaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)BALEIÁJ s. n. 1. explorare cu ajutorul unui fascicul electronic a suprafeței ecranului unui tub catodic. 2. evacuare forțată cu ajutorul unui curent de aer sau al unui amestec carburant a gazelor arse din cilindrul unui motor cu ardere internă. (< fr.
balayage)
baleiaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BALEIÁJ, baleiaje, s. n. Operație de curățire a cilindrului unei mașini cu ardere internă. –
Fr. balayage.baleiaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)baleiáj (-iaj) s. n.,
pl. baleiájebaleiaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BALEIÁJ, baleiaje, s. n. Evacuare forțată a gazelor de ardere din cilindrul unui motor cu combustie internă. [
Pr.: -
le-iaj]
— Din
fr. balayage.