balcâz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (
Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. –
Et. nec.balcâz (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (
Reg.) Urât, hâd, diform.
balcâz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)balcấz (
reg.)
adj. m.,
pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấzebalcâz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)balcâz a. Mold. slut:
Costache cel răgușit, balcâz și răutăcios CR. [Origină necunoscută].
balcâz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (
Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. —
Et. nec.