bâlbâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÂLBÂÍ, bấlbâi, vb. IV.
Intranz.,
refl. și
tranz. A pronunța nedeslușit sunetele sau cuvintele, repetându-le și împiedicându-se în rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emoției sau a enervării; a gângăvi. ♦
Refl. A-și pierde șirul vorbelor, a bolborosi cuvinte și fraze fără sens. – Formație onomatopeică.