balaoacheș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj. (Glumeț sau ir.; despre culoarea feței) Negricios, oacheș. – Din
bălai +
oacheș.balaoacheș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)balaoacheș, -ă balaoacheși, -e s. m., s. f. (peior.) țigan
balaoacheș (Dicționaru limbii românești, 1939)balaoácheș, -ă adj. (
bălaĭ și
oacheș). Atribut ironic Țiganilor (fiindcă-s prea oacheșĭ).
balaoacheș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș.
2. S. m. și
f. (
Depr.) Epitet dat unui țigan. –
Bălai +
oacheș.balaoacheș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)balaoácheș (-oa-) adj. m.,
s. m.,
pl. balaoácheși; adj. f.,
s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșebalaoacheș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Glumeț sau
ir.) (Om) negricios, oacheș.
2. S. m. și
f. (
Depr.) Epitet dat unui țigan. —
Bălai +
oacheș.