balalaică - explicat in DEX

balalaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde și cutie de rezonanță triunghiulară. – Din rus. balalaika.

balalaică (Dicționar de neologisme, 1986)
BALALÁICĂ s.f. Instrument muzical cu trei coarde, compus dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară. [Pron. -lai-că. / < rus. balalaika].

balalaică (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BALALÁICĂ s. f. vechi instrument muzical rusesc, compus dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară, cu trei coarde ciupite. (< rus. balalaika)

balalaică (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
balalaică, balalaice, s. f. (intl., înv.) pistol, armă de foc

balalaică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde și cu cutie de rezonanță triunghiulară, care emite sunete prin ciupire și prin percuție. – Rus balalajka.

balalaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
balaláică s. f., g.-d. art. balaláicii; pl. balaláici

balalaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical popular rusesc cu trei coarde și cutie de rezonanță triunghiulară. — Din rus. balalaika.

balalaĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*balaláĭcă s., pl. e (rus. balaláika). Un fel de chitară cu gîtul lung, cu treĭ coarde și cu cutia în treĭ colțurĭ. V. cobuz.