balafon - explicat in DEX

balafon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BALAFÓN, balafoane, s. n. Instrument muzical african de percuție, format din lame de lemn acordate diatonic. – Din fr. balafon.

balafon (Dicționar de neologisme, 1986)
BALAFÓN s.n. Instrument muzical de percuție din Africa occidentală, asemănător cu xilofonul, format din lame de lemn tare acordate diatonic; marimba. [< fr. balafon].

balafon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BALAFÓN s. n. instrument muzical de percuție, african, asemănător cu xilofonul, din lame de lemn tare acordate diatonic; marimbă, marimbafon. (< fr. balafon)

balafon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
balafón s. n., pl. balafoáne

balafon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALAFÓN, balafoane, s. n. Instrument muzical african de percuție, format din lame de lemn acordate diatonic.— Din fr. balafon.