baladin - explicat in DEX

baladin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BALADÍN, -Ă, baladini, -e, s. m. și f. (Franțuzism înv.) Bufon, măscărici; p. ext. comediant. – Din fr. baladin.

baladin (Dicționar de neologisme, 1986)
BALADÍN s.m. (Liv.) Saltimbanc, comediant, bufon, paiață (în vechiul teatru francez). [< fr. baladin, cf. v.fr. baller – a dansa].

baladin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BALADÍN, -Ă s. m. f. (în vechiul teatru francez) saltimbanc, comediant, bufon. (< fr. baladin)

baladin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*baladín m. (fr. baladin, pv. baladin, d. balar, a dansa). Farsor, bufon.

baladin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
baladín (livr.) s. m., pl. baladíni

baladin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
baladin m. comediant, farsor: am adunat în juru-i poeți și baladini AL.