baladesc - explicat in DEX

baladesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BALADÉSC, -ESCĂ, baladești, adj. (Livr.) De baladă; (rar) baladier. – Baladă + suf. -esc.

baladesc (Dicționar de neologisme, 1986)
BALADÉSC, -Ă adj. (Liv.) De baladă; baladic. [Cf. germ. balladesk].

baladesc (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BALADÉSC, -Ă I. adj. cu caracter de baladă; baladier. II. s. n. element specific baladei. (< germ. balladesk)

baladesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*baladésc adj. m., f. baladéscă; pl. m. și f. baladéști

baladesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALADÉSC, -Ă, baladești, adj. De baladă; (rar) baladier. — Baladă + suf. -esc.