bălăcări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV.
1. Refl. și
intranz. (Rar) A (se) bălăci.
2. Refl. recipr. și
tranz. Fig. (
Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. –
Cf. scr. balakati.