balabustă - explicat in DEX

balabustă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BALABÚSTĂ, balabuste, s. f. Nevastă de evreu. ♦ (Glumeț) Nevastă, soție. ♦ (Fam., depr.) Femeie grasă și diformă. – Din idișul balabuste.

balabustă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
balabústă (balabúste), s. f. – Soție, nevastă (de evreu). Din iud. germ. balabuste (Candrea).

balabustă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
balabustă, balabuste s. f. 1. (glum.) nevastă 2. femeie grasă

balabustă (Dicționaru limbii românești, 1939)
balabústă f., pl. e (jid. balabuste, d. ebr. baal-habaĭste, stăpîna caseĭ). Iron. Nevastă de Jidan.

balabustă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
balabústă (fam.) s. f., g.-d. art. balabústei; pl. balabúste

balabustă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
balabustă f. evreică măritată (ironic): tăceți, că doarme balabusta AL. [Termen luat din graiul evreo-german].

balabustă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALABUSTĂ, balabuste, s. f. (Fam.) Evreică măritată. ♦ (Glumeț). Nevastă, soție. ◊ (Fam., depr.) Femeie grasă și diformă. — Din idiș balabuste.