bairam - explicat in DEX

bairam (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BAIRÁM, bairamuri, s. n. 1. Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere, chef mare. – Din tc. bayram.

bairam (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bairám (fam.) (bai-) s. n., pl. bairámuri

bairam (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
Bairám (numele unor sărbători musulmane) (Bai-) s. propriu n.

bairam (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BAIRÁM, bairamuri, s. n. 1. (Turcism) Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere; chef mare. [Pr.: bai-] – Tc. bayram.

bairam (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bairam, bairamuri s. n. (adol.) petrecere cu dans

baĭram (Dicționaru limbii românești, 1939)
baĭrám n., pl. urĭ (turc. baĭram, d. pers. pop. bariam, sărbătoare). Sărbătoare cu care musulmaniĭ îșĭ termină postu cel mare numit ramadan. Fig. Fam. Mare chef: a trage un baĭram.

bairam (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bairam n. 1. sărbătoare cu care Mahomedanii termină ramadanul sau postul lor; cu acea ocaziune Domnii români trimiteau daruri Sultanului și altor Turci cu vază (așa numitul poclon de bairam ori bairamlâc): e bairamul vesel, Stambul e în picioare AL.; 2. fam. petrecere, chef: ce mai bairam o sa facem! [Turc. BAIARAM].

bairam (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BAIRÁM, bairamuri, s. n. 1. Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere, chef mare. — Din tc. bayram.