bainită (Dicționar de neologisme, 1986)BAINÍTĂ s.f. (
Tehn.) Constituent structural al oțelurilor, obținut prin transformarea austenitei. [Pron.
bai-ni-. / < germ.
Bainit].
bainită (Marele dicționar de neologisme, 2000)BAINÍTĂ s. f. constituent structural al oțelurilor, prin transformarea austenitei. (< germ.
Bainit)
bainită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bainítă (ba-i-) s. f.,
g.-d. art. bainítei