băiețel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui
băiat; băiețaș.
2. (La
pl.) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (
Veronica spicata) –
Băiat +
suf. -
el.