bahic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁHIC, -Ă, bahici, -ce, adj. Referitor la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ◊ De băutură, de chef. ◊
Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. – Din
fr. bachique, lat. bacchicus.bahic (Dicționar de neologisme, 1986)BÁHIC, -Ă adj. (Liv.) Consacrat lui Bachus; de băutură; anacreontic. //
s.f. Cântec de petrecere. [Scris și
bachic. / < fr.
bachique, cf.
Bachus – zeul vinului la romani].
bahic (Marele dicționar de neologisme, 2000)BÁHIC, -Ă I.
adj. consacrat lui Bachus; de băutură, de chef. II. s. n. cântec de petrecere. III. s. m. picior metric (antic) dintr-o silabă scurtă și două lungi. (< fr.
bacchique, lat.
bacchicus)
bahic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÁHIC, -Ă, bahici, -e, adj. Al lui Bachus, închinat lui Bachus (zeul vinului la romani); de băutură, anacreontic.
Cântec bahic. –
Fr. bachique (
lat. lit. bacchicus).
bahic (Dicționaru limbii românești, 1939)*báhic v.
bachic.bahic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)báhic adj. m.,
pl. báhici; f. báhică, pl. báhicebahic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÁHIC, -Ă, bahici, -ce, adj. Care se referă la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ♦ De băutură, de chef. ◊
Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. — Din
fr. bachique, lat. bacchicus.