bahadîrcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. –
1. Fățarnică, ipocrită. –
2. Femeie obeză.
Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide,
Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din
tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului
rom. trebuie să provină tot din
pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu
pol. bachor „burtă”
bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă
rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul
Mold. (
cf. Hasdeu 2874).
bahadîrcă (Dicționaru limbii românești, 1939)bahadî́rcă f., pl.
e și ob.
ĭ (rut.
bohatýrka, rus.
bogatýrka, eroină, pron.
ba-, d.
bogatýr, viteaz, care vine d. turc.
behadyr și -
dir, d. pers.
bahadur, viteaz [Bern., I, 66] și e infl. de rom.
baba Hîrca).
Est. Iron. Babă hodorogită, saŭ urîtă, cotoroanță, baborniță.