baghetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAGHÉTĂ, baghete, s. f. 1. Vărguță de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul;
fig. măiestria dirijorului. ◊
Expr. Sub bagheta = sub conducerea dirijorală. ◊ Bețișor de lovit instrumentele muzicale de percuție. ◊ Vergeaua de lemn a arcușului.
2. (Și în sintagma
baghetă magică) Nuielușă vrăjită cu care se fac minuni în povești; bețișorul scamatorilor.
3. Piesă tehnică în formă de cilindru subțire din diverse mecanisme sau aparate.
4. Ajur sau dungă ornamentală la ciorapi. – Din
fr. baguette.