bageacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAGEÁCĂ, bageci, s. f. (
Reg.) Deschizătură în formă de ferestruică în acoperișul caselor țărănești, al unei șuri etc. prin care pătrunde lumina și care servește uneori drept horn; lucarnă, bagea. [
Var.:
bageác s. n.] – Contaminare între
bagea și
ogeac.bageacă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BAGEÁCĂ, bageci, s. f. (
Reg.) Mică deschizătură în podul unei case, al unei șuri etc., prin care pătrunde lumina și care uneori ține locul coșului. –
Tc. bağak.bageacă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bageacă f. Mold. ochiul podului, gura de jos a coșului pe unde iese fumul. [Suceava
bagea = turc. BADJÀ; varianta
bageac(ă), se datorește influenței analogice a sinonimului
ogeac].
bageacă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BAGEÁCĂ s. f. v. bageac.