bageacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAGEÁCĂ, bageci, s. f. (
Reg.) Deschizătură în formă de ferestruică în acoperișul caselor țărănești, al unei șuri etc. prin care pătrunde lumina și care servește uneori drept horn; lucarnă, bagea. [
Var.:
bageác s. n.] – Contaminare între
bagea și
ogeac.