bageac - explicat in DEX

bageac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BAGEÁC, bageacuri, s. n. v. bageacă.

bageac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bageác (bageacuri), s. n. – Lucarnă, fumar. – Var. bagea(că), bageag(ă). Mr. băgé,, megl. báğă. Tc. baca(k) (Șeineanu, II, 35; Lokotsch 167; Ronzevalle 43; Graur, GS, VI, 330); cf. ngr. μπαδζάϰ, alb. bağë, bg. badza. Pușcariu, Dacor., VIII, 107, pare a considera bagea drept formă primitivă, și bageacă drept rezultat al contaminării cu ogeac.

bageac (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
bageác (= bageacă) s. n., pl. bageacuri / bagece

bageac (Dicționaru limbii românești, 1939)
bageác n., pl. gece și geacurĭ (turc. bağak, picĭor, crac, infl. de bagea și de ogeac). Mold. sud. Horn.

bageac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bageác/bageácă (reg.) s. n./s. f., pl. bageácuri/bagéci

bageac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BAGEÁC, bageacuri, s. n. (Reg.) Deschizătură în formă de ferestruică în acoperișul caselor țărănești, al unei șuri etc., prin care pătrunde lumina și care servește uneori drept horn; lucarnă, bagea, fumar, hogeac. [Var.: bageacă s. f.] — Contaminare între bagea și ogeac.