bagea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAGEÁ, bagele, s. f. (
Reg.) Bageacă. – Din
tc. bağa. Cf. bg. badja.
bagea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BAGEÁ, bagele, s. f. (
Reg.) Bageacă. –
Tc. bağa.bagea (Dicționaru limbii românești, 1939)bageá f., pl.
ele (turc.
bağa, horn, cubea).
Nord. (Suc. Btș.) Cubea (fereastra podululuĭ). – Maĭ la sud (Iașĭ)
bageacă și
begeacă, f., pl.
-ecĭ.bagea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bageá (
reg.)
s. f.,
art. bageáua, g.-d. art. bagélei; pl. bagéle, art. bagélelebagea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BAGEÁ, bagele, s. f. (
Reg.) Bageacă. — Din
tc. bağa. Cf. bg. badja.