băgător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales
ir.; în sintagma)
Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. –
Băga +
suf. -ător.