badminton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁDMINTON s. n. Joc sportiv asemănător cu tenisul, practicat cu o minge de plută prevăzută cu pene, care se aruncă cu racheta. – Din
engl.,
fr. badminton.badminton (Dicționar de neologisme, 1986)BÁDMINTON s.n. Joc sportiv, originar din China și Japonia, asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică prevăzută cu pene sau un fel de aripioară de plastic, care se aruncă cu racheta. [Pron.
bedminton. / < engl.
badminton, cf.
Badminton – oraș în Anglia].
badminton (Marele dicționar de neologisme, 2000)BADMINTON BÉD-/ s. n. joc sportiv asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică și ușoară, care se lovește cu racheta. (< engl.
badminton)
badminton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)badminton (
angl.) [
pron. bédminton]
s. n.badminton (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BADMINTON s. n. Joc sportiv asemănător cu tenisul, în care mingea cu pene nu trebuie să atingă solul. [
Pr.:
bédminton] — Din
engl.,
fr. badminton.