badinerie - explicat in DEX

badinerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BADINERÍE, badinerii, s. f. (Muz.) Piesă vioaie cu caracter glumeț (din suitele franceze și germane din secolul al XVIII-lea). – Din fr. badinerie.

badinerie (Dicționar de neologisme, 1986)
BADINERÍE s.f. 1. (Franțuzism) Glumă; copilărie. 2. (Muz.) Piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi. [Gen. -iei. / < fr. badinerie, cf. prov. badin – glumeț, vesel].

badinerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BADINERÍE s. f. 1. glumă; joacă. 2. (muz.) piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi. 3. dans francez de origine populară cu caracter glumeț. (< fr. badinerie)

badinerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
badineríe s. f., art. badinería, g.-d. badineríi, art. badineríei

badinerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BADINERÍE s. f. (Muz.) Mișcare cu caracter dansat în suitele franceze și sonatele germane din sec. XVIII. — Din fr. badinerie.