bade - explicat in DEX

bade (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÁDE s. m. (Pop.) 1. Termen politicos de adresare către un om matur sau mai vârstnic (de la țară); nene. 2. Termen mângâietor folosit de femeile de la țară pentru bărbatul iubit. [Art.: badea] – Et. nec.

bade (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
báde s. m. – 1. Termen de adresare care, în limbajul popular din Trans., Mold. și Basar., se aplică persoanelor mai în vîrstă sau de rang mai mare, dacă nu sînt cunoscute. – 2. Termen pe care îl folosesc de obicei femeile de la țară pentru bărbatul iubit. – Var. (Trans.) badiu. Numeroase dim.: bădi(u)c(ă), bădicuț(ă), bădieș, bădișor, bădiț(ă), bădițel, bădi(u)țică, bădi(u)liță, etc. Origine necunoscută. Coincide cu bg. bata, batju „termen de adresare către fratele mai mare”, sb. bato, bača, mag. bátya; este însă posibil ca aceștia să provină din rom. Poate fi vorba de forma autohtonă a rădăcinii indoeuropene pentru „tată”, cf. baci și rus. batjuska. Nu pare a fi întîmplătoare coincidența cu lazio bade „bătrîn”, bad „a îmbătrîni” (cf. Mélanges Soc. Ling., IX, 151). Pentru proveniența rom. a rut. badika, cf. Candrea, Elemente, 406.

bade (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÁDE s. m. (Pop.) 1. Termen de respect cu care cineva se adresează unui bărbat mai în vârstă de la țară. ♦ (La vocativ) Termen cu nuanță de ironie sau de amenințare cu care cineva se adresează unui bărbat, indiferent de vârstă. Ha, ha! măi badeo, mi-ai căzut la mână acu! (ALECSANDRI). 2. Termen cu care femeile de la țară se adresează bărbatului iubit; p. ext. iubit, ibovnic. [Art.: badea]

bade (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
báde (pop.) s. m., art. bádea, g.-d. art. bádei/lui bádea

bade (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bade m. 1. titlu pe care, la țărani, un frate îl dă fratelui mai mare (corespunzând în orașe lui nene); 2. nume dat oricărui om mai bătrân: bade Ioane!; 3. termen cu care orășenii se adresează la un țăran mai în vârstă. [Cf. bulg. BATE (ung. bátya)].

bade (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÁDE s. m. (Pop.) 1. Termen politicos de adresare către un bărbat mai în vârstă (de la țară). 2. Termen mângâietor folosit de femeile de la țară pentru bărbatul iubit. [Art.: badea] — Et. nec.