bacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁCĂ, bace, s. f. Fruct cu pericarp cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. – Din
it.,
lat. bacca.bacă (Dicționar de neologisme, 1986)BÁCĂ s.f. Fruct cărnos, cu miezul zemos, conținând una sau mai multe semințe. [< lat.
bacca].
bacă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BÁCĂ s. f. fruct cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos. (< lat.
bacca)
bacă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÁCĂ, bace, s. f. Nume dat fructelor cărnoase, cu pielița subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele.
Afina este o bacă. –
It. bacca (
lat. lit. baca).
bacă (Dicționaru limbii românești, 1939)*bácă f., pl.
e (lat.
baca, bacca, bobiță).
Bot. Boabă, bobiță, fruct cărnos cu maĭ mulțĭ sîmburĭ micĭ, ca la dafin, agriș, poamă ș.a. V.
drupă.bacă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bácă s. f.,
g.-d. art. bácei; pl. bácebacă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÁCĂ, bace, s. f. Fruct cu pericarp cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. — Din
it.,
lat. bacca.