baculit (Dicționar de neologisme, 1986)BACULÍT s.m. Amonit cu cochilia dreaptă. [< fr.
baculite, cf. lat.
baculus – bastonaș].
baculit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BACULÍT (‹
fr. {i};
lat. baculus „băț”)
s. m. (
PALEONT.) Cefalopod amonit cu cochilia dreaptă, care a trăit în Cretacicul superior.
baculit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)baculít s. m.,
pl. baculíți