bacil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BACÍL, bacili, s. m. Bacterie patogenă în formă de bastonaș. – Din
fr. bacille, lat. bacillus.bacil (Dicționar de neologisme, 1986)BACÍL s.m. Bacterie (patogenă) care are formă de bastonaș. [Var.
baccil s.m. / < fr.
bacille, cf. lat.
bacillus – bastonaș].
bacil (Marele dicționar de neologisme, 2000)BACÍL1 s. m. bacterie (patogenă) în formă de bastonaș. (< fr.
bacille, lat.
bacillum)
bacil (Marele dicționar de neologisme, 2000)BACIL2(I)-/BACILO- elem. „bacil”. (< fr.
bacilli/i/-, bacillo-, cf.
lat. bacillum, bastonaș)
bacil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BACÍL, bacili, s. m. Gen de bacterii de forma unui bastonaș, unele specii fiind patogene. –
Fr. bacille (
lat. lit. bacillus).bacil (Dicționaru limbii românești, 1939)bacíl, m. pl.
lĭ (lat.
bacillus, și
-illum d.
báculus și -
lum baston. V.
bacteriĭ, baghetă). Ființă microscopică unicelulară de forma uneĭ vărguțe și producătoare de boală, ca ftizia, holera, frigurile tifoide, turbarea ș.a. Fals
baccíl. – V.
microb.bacil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bacíl s. m.,
pl. bacílibacil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bacil m. sau
bacterii, organisme microscopice, de formă lungueață, cari par a fi cauza mai multor boale, ca ftizia, febra tifoidă, turbarea.
bacil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BACÍL, bacili, s. m. Bacterie patogenă în formă de bastonaș. — Din
fr. bacille, lat. bacillus.