bacal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BACÁL s. m. v. băcan2.bacal (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BACÁL s. m. v. băcan2.bacal (Dicționaru limbii românești, 1939)bacál, m. pl.
lĭ (turc. ar.
bakkal, pop.
bakal).
Est. Negustor de coloniale. – În vest
băcan.bacal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bacal m. Mold. V.
băcan: fecior de bacal AL.
bacal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BACÁL s. m. v. băcan2.