babură (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)babúră (-re), s. f. –
1. (
Trans.) Fumar. –
2. (
Trans.) Flăcăraie, vîlvătaie. –
3. (Banat) Lapoviță.
Sl. babura „horn”. Sensul 3 se explică poate prin aburii care însoțesc uneori precipitațiile, și care s-au asimilat probabil cu fumul (DAR în consideră cuvînt diferit de cel anterior).