baborniță - explicat in DEX

baborniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BABÓRNIȚĂ, babornițe, s. f. Babă urâtă și rea; cotoroanță. ◊ Vrăjitoare. [Var.: băbórniță s. f.] – contaminare între babă și bahorniță.

baborniță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BABÓRNIȚĂ, babornițe, s. f. Babă urâtă și rea; cotoroanță. ♦ Vrăjitoare. [Var.: băbórniță s. f.] – Din babă + suf. -or-niță.

baborniță (Dicționaru limbii românești, 1939)
babórniță V. bahorniță.

baborniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
babórniță s. f., g.-d. art. babórniței; pl. babórnițe

baborniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
baborniță f. (ironic) babă foarte bătrână.

baborniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BABÓRNIȚĂ, babornițe, s. f. Babă urâtă și rea; cotoroanță. ♦ Vrăjitoare. [Var.: (reg.) băbórniță s. f.] — Contaminare între babă și bahorniță.